Abordați tinerii jucători aflați în dificultate în moduri confortabile pentru ei, în funcție de cultura, vârsta și sexul lor, precum și de tipul de dificultate pe care îl pot experimenta.

Pentru un jucător anxios, folosiți o voce blândă și o abordare delicată. Pentru un jucător retras, recunoașteți-i suferința fără a forța conversația. Pentru un jucător furios, păstrați-vă calmul pentru a crea un mediu previzibil.

Fiți atenți nu numai la ceea ce spuneți, ci și la modul în care o spuneți și la limbajul corpului. Oferiți sprijin în spații sigure, vizibile. Adaptați-vă abordarea la fiecare situație pentru a asigura siguranța și confortul tuturor (a se vedea 1. Fundamente în materie de protecție).

De exemplu, poate fi mai potrivit pentru un tânăr jucător dintr-o anumită cultură să fie susținut de un antrenor de același sex. De asemenea, atingerea unor jucători tineri poate declanșa sentimente nesigure. Întrebați-i ce este confortabil pentru ei înainte de a-i îmbrățișa sau de a-i atinge, astfel încât să își poată stabili limitele fizice și să aibă un sentiment de control (a se vedea câteva exerciții de relaxare aici).

Un tânăr jucător stresat trebuie să se simtă mai calm înainte de a se putea conecta cu antrenorul său și de a reflecta asupra situației. (Rețineți: calm-conectare-antrenor!).

În loc să izolați un jucător aflat în dificultate, ghidați-l prin activități care să îl ajute să se regleze. Acestea pot include activități de resetare, sărituri cu mingea, mers pe jos, alergare sau lovirea mingii cu cineva.

Dacă antrenorul antrenează singur, evaluați dacă jucătorul poate face acest lucru singur și poate verifica mai târziu, sau dacă antrenorul trebuie să se ocupe direct de el în timp ce ceilalți se angajează într-o altă activitate.

A asculta bine este o abilitate și este cel mai mare dar pe care îl putem oferi unei persoane aflate în dificultate. Cea mai utilă modalitate de a sprijini o persoană aflată în dificultate este adesea doar ascultarea, fără a judeca. Prezența, acceptarea și înțelegerea ajută la construirea unei legături care promovează vindecarea și recuperarea, chiar dacă nu aveți o soluție la problema lor. Ascultarea implicată, fără a judeca, este esențială pentru tinerii care împărtășesc emoții sau amintiri dificile, deoarece îi ajută să se simtă acceptați pentru ceea ce sunt. Nu supraîncărcați tânărul cu o mulțime de întrebări și nu îi dați multe sfaturi pe care nu le-a cerut. În schimb, oferiți-le spațiu pentru a-și împărtăși povestea, oferiți-le confort practic, cum ar fi un pahar cu apă, și ajutați-i să se simtă în siguranță, astfel încât să își poată dezvolta propriile soluții împreună cu coach-ul.

Antrenorii îi pot ajuta pe tinerii jucători să dezvolte soluții simple, imediate, care să îi ajute să facă un prim pas către gestionarea problemei, să se simtă mai bine și să le permită să rămână implicați în activitatea sportivă. Fie că se reintegrează în activități imediat, fie după recuperare, este esențial să se co-creeze soluții împreună, în loc ca antrenorul să dicteze acțiunile. Acest lucru oferă tânărului jucător autonomie și posibilitatea de a alege, ajutându-l să-și recapete sentimentul de control și dezvoltându-și abilitățile de rezolvare a problemelor. Capacitatea de a acționa îi sprijină vindecarea și recuperarea după evenimente stresante.

Distresul îi poate face pe tinerii jucători să se simtă scăpați de sub control și să le reducă încrederea în sine. Ajutându-i să își recunoască și să își folosească punctele forte și abilitățile de a face față, crește încrederea și autoeficacitatea. Întrebați-i pe jucători despre strategiile lor pozitive de coping și despre sistemele de sprijin care îi ajută să se simtă mai bine. Încurajați-i să utilizeze aceste resurse, inclusiv prietenii, coechipierii, familia și alte persoane din comunitate cu care se simt conectați. Subliniați strategiile dăunătoare care ar trebui evitate, de exemplu fumatul, consumul de alcool, bătăile.

Antrenorii joacă un rol special ca mentori în viața tinerilor jucători, dar trebuie să înțeleagă și limitele acestui rol. O pregătire sigură și solidară implică recunoașterea momentului în care un tânăr jucător are nevoie de mai mult sprijin decât poate oferi un antrenor. Tinerii jucători afectați de deplasare pot avea nevoie de sprijin suplimentar din partea serviciilor sociale, a profesioniștilor din domeniul sănătății sau al sănătății mintale, de sprijin juridic și de alte servicii specializate.